Criza locuințelor din Europa nu arată la fel peste tot, dar este tot mai prezentă în marile orașe și în zonele cu cerere ridicată. Un studiu al Universității Tehnice din Viena, publicat în Journal of Maps, analizează câți m2 poate cumpăra sau închiria o persoană dacă alocă 33% din venitul mediu pentru rata la credit sau chirie.
Concluziile sunt relevante: 44% dintre europeni locuiesc în localități unde venitul mediu permite accesul doar la locuințe mai mici de 50 m2. Pentru o locuință de 75 m2, procentul celor care și-o pot permite scade la numai 28%.
Câți m2 își poate permite populația Europei
Studiul compară veniturile medii regionale cu prețurile locuințelor și ale chiriilor, folosind pragul de 33% din venit pentru cheltuielile de locuire.
La nivel european, 44% din populație locuiește în localități unde poate cumpăra o locuință mai mică de 50 m2 cu o treime din venitul mediu al regiunii.
Situația devine și mai dificilă pentru locuințele de familie. Doar 28% dintre europeni locuiesc în localități unde își pot permite o proprietate de cel puțin 75 m2, o suprafață considerată mai potrivită pentru gospodării cu copii sau persoane în întreținere.
Pe piața chiriilor, 39% dintre europeni trăiesc în localități unde este imposibil să închirieze o locuință mai mare de 50 m2 cu o treime din venitul mediu.
Peste 65% dintre oamenii aflați în această situație locuiesc în orașe, ceea ce confirmă presiunea mai puternică din zonele urbane.
Capitalele și marile orașe, cele mai greu accesibile
Capitalele și marile centre urbane apar constant în categoria zonelor cu locuințe greu accesibile. În multe dintre ele, venitul mediu nu permite cumpărarea sau închirierea unei locuințe de peste 50 m2.
Fenomenul nu se oprește în centrele orașelor. Prețurile ridicate se extind și spre zonele din jur, într-un proces descris de studiu drept efect de „pată de petrol”.
Astfel, dificultățile de acces la locuințe ajung treptat în localitățile periferice și în zonele metropolitane, pe măsură ce cererea se mută din centru spre exterior.
Spania: capitala și coasta Mediteranei, sub presiune
Spania este una dintre țările europene cu diferențe mari între regiuni în ceea ce privește accesibilitatea locuințelor.
Zonele cele mai afectate sunt Madridul și coasta Mediteranei, inclusiv insulele și o parte a litoralului din Asturias. Madridul apare printre piețele cu acces redus la locuire, iar efectul se extinde spre periferia metropolitană, similar cu ceea ce se observă în Paris sau Berlin.
Pe piața chiriilor, Spania are o structură duală:
- în Madrid, Barcelona și capitalele de provincie cu piețe tensionate, presiunea asupra prețurilor este mai mare;
- în zonele rurale extinse din interior, dezechilibrul dintre cerere și ofertă este mai redus.
Portugalia, Polonia și Ungaria, printre piețele dificile
Portugalia apare în studiu ca una dintre țările cu prețuri greu accesibile în mod constant, atât la cumpărare, cât și la închiriere. Lisabona este una dintre cele mai dificile piețe de locuințe din Europa.
Polonia este prezentată ca cea mai inaccesibilă țară europeană. Prețurile locuințelor au ajuns mai aproape de nivelurile europene, însă salariile sunt încă sub medie. Diferența dintre venituri și prețuri face accesul pe piața locuințelor mai dificil.
Ungaria are o situație asemănătoare, iar Budapesta este inclusă printre piețele cu accesibilitate redusă.
Și Olanda și Elveția se numără printre țările cu piețe rezidențiale dificil de accesat.
Țările scandinave și diferențele dintre coaste și interior
La polul opus, țările scandinave apar ca unele dintre cele mai accesibile, în ciuda prețurilor ridicate. Veniturile mari și cererea internațională mai redusă echilibrează mai bine raportul dintre salarii și costul locuințelor.
Italia și Franța au un model apropiat de cel al Spaniei: orașele mari și zonele de coastă au prețuri mai ridicate, în timp ce regiunile din interior pot fi mai accesibile.
Studiul arată că media națională nu este suficientă pentru a înțelege piața locuințelor. Diferențele regionale, costurile de închiriere, veniturile locale și presiunea din marile orașe pot schimba radical spațiul pe care și-l poate permite o familie.
